Istoricul şi terminologia resurselor multiculturale spre definirea accesului la informaţie

Abstract

Sistematizarea nominalizărilor terminologiei resurselor multiculturale a contribuit la un anumit progres al fenomenului. În Antichitate documentele erau rareori descoperite, deoarece nu erau atât de mulți oameni care știau să scrie. La sfârșitul acestei perioade încep să apară primii traducători (călugări) ai documentelor, în biserici. În Evul Mediu, călugării de la mănăstiri învățau limbile greacă și latina pentru a realiza copii ale celor mai importante lucrări. De acolo a apărut Prima Școală a traducătorilor în Casa Înțelepciunii din Bagdad, ulterior în Spania, în Toledo. Renașterea a fost epoca instruirii și a stat la baza educației contemporane multiculturale. Marea Revoluție Franceză a propus o nouă plecare a dreptului omului, indiferent de rasă, descendență socială, limbă vorbită, etc. Epoca modernă a schimbat total atitudinea societății față de istoria cunoștințelor multiculturale, față de apariția diverse documente multiculturale in biblioteci. În epoca contemporană, au apărut organizații internaționale ca UNESCO, ALA și IFLA, care au propus o nouă atitudine față de valorile culturale ale minorităților naționale și le-au garantat dreptul la informație.